Urmăriţi următoarele scenarii didactice pentru a vedea integrarea evaluării în instruire, în lecţia centrată pe elev.
Unitatea de învăţare Grecia Antică a domnului Levy
Elevii de clasa a VI-a ai domnului Levy sunt pe cale să înceapă unitatea de învăţare Grecia Antică. Înainte de începerea unităţii, el a formulat întrebarea esenţială: Cum putem învăţa noi de la trecut?. El le-a cerut elevilor să-şi noteze în jurnale ceea ce ştiu şi ceea ce vor să ştie despre Grecia Antică. Pe parcursul unităţii, elevii explorează, cercetează, citesc, colaborează şi scriu în jurnale despre diferitele aspecte ale vieţii din Grecia Antică. Ei folosesc informaţia pentru a crea un muzeu virtual de antichităţi din Grecia Antică. Elevii folosesc o grilă de evaluare criterială a gândirii critice pentru a avea un control asupra creării listei de antichităţi pe care să le includă în muzeul virtual şi folosesc Aplicaţia de clasificare vizuală pentru a desemna care dintre aceste obiecte au cea mare influenţă în societatea actuală.
Domnul Levy introduce o grilă de evaluare criterială a proiectului pentru a ajuta elevii (şi părinţii) să înţeleagă care sunt aşteptările şi pentru ca să creeze un produs de calitate. În timp ce elevii îşi dezvoltă propriul muzeu de antichităţi, domnul Levy monitorizează progresul individual al fiecărui elev prin intermediul conferinţelor. Muzeul virtual de antichităţi este postat pe site-ul clasei. La sfârşitul unităţii, elevii elaborează o listă de motive pentru căderea Imperiului grec şi folosesc Aplicaţia de clasificare vizuală pentru a stabili priorităţile din listă. Evaluarea finală, testul unităţii, include şi o autoreflecţie asupra învăţării pe parcursul unităţii.
Unitatea de învăţare Probabilităţi a doamnei Stewart
Clasa a VIII-a a doamnei Stewart începe o unitate de învăţare pe tema probabilităţilor în care vor învăţa despre noţiunea probabilitate egală prin stabilirea corectitudinii unui joc. În final, elevii vor deveni designeri ai unei companii de jucării şi vor crea propriul joc, corect. Curioasă în legătură cu ceea ce ştiu deja elevii ei despre subiect, ea îi implică într-un joc Hârtie, foarfecă, piatră şi îi întreabă: „Jocul este corect?”. Ea este surprinsă să vadă cât de mulţi elevi au răspuns: „Toate jocurile sunt corecte, atât timp cât întotdeauna există şansa să câştigi”. Ea le-a cerut să reflecteze la această activitate şi să scrie în jurnalele lor cum pot stabili dacă un joc este corect. Această evaluare iniţială va ghida unitatea şi va crea posibilitatea ca elevii, la finalul unităţii, privind retrospectiv, să vadă diferenţa în ceea ce priveşte propria învăţare.
În timp ce elevii petrec câteva ore examinând corectitudinea jocurilor, doamna Stewart foloseşte o multitudine de metode pentru a evalua dacă elevii ei au căpătat o înţelegere minimală a probabilităţilor. Ea se plimbă printre ei, monitorizează progresul elevilor şi foloseşte liste de verificare pentru a le evalua activitatea. Ea pune întrebări informale pentru ca elevii să dovedească înţelegerea conceptelor. Atunci când ea este convinsă că proprii săi elevi au o înţelegere de bază a probabilităţilor, îi grupează în echipe de designeri de jocuri. Ea le dă ca sarcină crearea unui joc, urmată de susţinerea matematică a corectitudinii acestuia în faţa consiliului de administraţie al unei fabrici de jucării. Doamna Stewart doreşte ca probabilitatea reuşitei elevilor ei în acest proiect să crească, de aceea le furnizează un ghid de notare al proiectului care articulează aşteptările ei în ceea ce priveşte o activitate de calitate. Este încântată de proiectele de înaltă calitate ale elevilor ei. Ea finalizează unitatea cerându-le elevilor să treacă în revistă ceea ce au lucrat, să aleagă una din lucrările lor care demonstrează cât de mult au învăţat şi să dea explicaţia despre acest lucru, în propriile jurnale. Doamna Stewart îi lasă pe elevi să rejoace jocul Hârtie, foarfecă, piatră, în scopul reexaminării acestuia din punctul de vedere al corectitudinii. Ea le-a cerut elevilor să compare aceste răspunsuri cu cele anterioare şi să tragă concluzii asupra celor învăţate pe parcursul unităţii.
Evaluarea în lecţia centrată pe elev
Urmăriţi următoarele scenarii didactice pentru a vedea integrarea evaluării în instruire, în lecţia centrată pe elev.
Unitatea de învăţare Grecia Antică a domnului Levy
Elevii de clasa a VI-a ai domnului Levy sunt pe cale să înceapă unitatea de învăţare Grecia Antică. Înainte de începerea unităţii, el a formulat întrebarea esenţială: Cum putem învăţa noi de la trecut?. El le-a cerut elevilor să-şi noteze în jurnale ceea ce ştiu şi ceea ce vor să ştie despre Grecia Antică. Pe parcursul unităţii, elevii explorează, cercetează, citesc, colaborează şi scriu în jurnale despre diferitele aspecte ale vieţii din Grecia Antică. Ei folosesc informaţia pentru a crea un muzeu virtual de antichităţi din Grecia Antică. Elevii folosesc o grilă de evaluare criterială a gândirii critice pentru a avea un control asupra creării listei de antichităţi pe care să le includă în muzeul virtual şi folosesc Aplicaţia de clasificare vizuală pentru a desemna care dintre aceste obiecte au cea mare influenţă în societatea actuală.Domnul Levy introduce o grilă de evaluare criterială a proiectului pentru a ajuta elevii (şi părinţii) să înţeleagă care sunt aşteptările şi pentru ca să creeze un produs de calitate. În timp ce elevii îşi dezvoltă propriul muzeu de antichităţi, domnul Levy monitorizează progresul individual al fiecărui elev prin intermediul conferinţelor. Muzeul virtual de antichităţi este postat pe site-ul clasei. La sfârşitul unităţii, elevii elaborează o listă de motive pentru căderea Imperiului grec şi folosesc Aplicaţia de clasificare vizuală pentru a stabili priorităţile din listă. Evaluarea finală, testul unităţii, include şi o autoreflecţie asupra învăţării pe parcursul unităţii.
Unitatea de învăţare Probabilităţi a doamnei Stewart
Clasa a VIII-a a doamnei Stewart începe o unitate de învăţare pe tema probabilităţilor în care vor învăţa despre noţiunea probabilitate egală prin stabilirea corectitudinii unui joc. În final, elevii vor deveni designeri ai unei companii de jucării şi vor crea propriul joc, corect. Curioasă în legătură cu ceea ce ştiu deja elevii ei despre subiect, ea îi implică într-un joc Hârtie, foarfecă, piatră şi îi întreabă: „Jocul este corect?”. Ea este surprinsă să vadă cât de mulţi elevi au răspuns: „Toate jocurile sunt corecte, atât timp cât întotdeauna există şansa să câştigi”. Ea le-a cerut să reflecteze la această activitate şi să scrie în jurnalele lor cum pot stabili dacă un joc este corect. Această evaluare iniţială va ghida unitatea şi va crea posibilitatea ca elevii, la finalul unităţii, privind retrospectiv, să vadă diferenţa în ceea ce priveşte propria învăţare.În timp ce elevii petrec câteva ore examinând corectitudinea jocurilor, doamna Stewart foloseşte o multitudine de metode pentru a evalua dacă elevii ei au căpătat o înţelegere minimală a probabilităţilor. Ea se plimbă printre ei, monitorizează progresul elevilor şi foloseşte liste de verificare pentru a le evalua activitatea. Ea pune întrebări informale pentru ca elevii să dovedească înţelegerea conceptelor. Atunci când ea este convinsă că proprii săi elevi au o înţelegere de bază a probabilităţilor, îi grupează în echipe de designeri de jocuri. Ea le dă ca sarcină crearea unui joc, urmată de susţinerea matematică a corectitudinii acestuia în faţa consiliului de administraţie al unei fabrici de jucării. Doamna Stewart doreşte ca probabilitatea reuşitei elevilor ei în acest proiect să crească, de aceea le furnizează un ghid de notare al proiectului care articulează aşteptările ei în ceea ce priveşte o activitate de calitate. Este încântată de proiectele de înaltă calitate ale elevilor ei. Ea finalizează unitatea cerându-le elevilor să treacă în revistă ceea ce au lucrat, să aleagă una din lucrările lor care demonstrează cât de mult au învăţat şi să dea explicaţia despre acest lucru, în propriile jurnale. Doamna Stewart îi lasă pe elevi să rejoace jocul Hârtie, foarfecă, piatră, în scopul reexaminării acestuia din punctul de vedere al corectitudinii. Ea le-a cerut elevilor să compare aceste răspunsuri cu cele anterioare şi să tragă concluzii asupra celor învăţate pe parcursul unităţii.